De la spiritul de grup la spiritul de turmă

 

 

"S-a spus bine că oamenii gândesc ca o turmă; se poate observa că o iau razna în turmă"

      Membrii unei comunităţi care se supun efectului de turmă au tendinta de a-si ignora propriile sisteme de valori si incep sa se ghideze exclusiv dupa normele grupului respectiv.

O astfel de multime are cateva caracteristici clare care o definesc. Personalitatea individuala tinde sa se micsoreze in avantajul personalitatii colective, nevoia de apartenenta la grup primeaza altor nevoi personale, scara valorica individuala sufera schimbari majore si, nu in ultimul rand, moralitatea multimilor tinde in general sa se reduca considerabil. Putem observa această tendinţă din dezastrele majore care s-au intâmplat la unele meciuri de fotbal.

     Dezastrul de la Ibrox a început în momentul în care Celtic conducea cu scorul de 1-0, cu doar cateva minute inainte de sfarsitul partidei. Fanii celor de la Rangers au inceput sa paraseasca tribunele Ibrox Park, cand, in minutul 89, Colin Stein a egalat. Suporterii gazdelor (Rangers) au navalit inapoi, in tribuna destinata lor, insa aceasta a cazut, sub presiunea provocata de sariturile de bucurie ale fanilor. Bilantul a fost unul tragic: 66 de suporteri au murit sufocati, dintre care numerosi copii, in timp ce alte 140 de persoane au fost ranite. ”Au fost aduse mai multe persoane in vestiar si nu ştiam daca erau moarte sau vii. Am iesit din tunel de la vestiare si era o nebunie, oamenii alergau prin toate partile. Nu pot uita insa cum erau cadravre de la centrul terenului si pana la poarta formatiei Rangers”, isi aminteste John Greig, unul dintre fotbalisti, scrie Mediafax . Până la acest incident, în Scoția, niciun stadion nu avea nevoie de certificare de siguranță. Asta până la tragedia de pe Ibrox. Comisia Wheatley, care a anchetat cazul, nu a ajuns la o concluzie privind cauzele, dar a emis Actul privind Securitatea pe Stadioane (1975), care includea reguli severe în ceea ce privește fluxul fanilor.Interiorul stadionului a fost reproiectat după modelul Westfalenstadion, al lui Borussia Dortmund.

     Un alt exemplu ar fi dezastrul de la Bradford, care a fost cel mai mare dezastru din istoria fotbalului englezesc. A avut loc în timpul meciului de ligă pe 11 mai 1985, incendiul declanşându-se datorită maldărelor de confetti şi resturi de hârtii aruncate între gradenele de lemn.Doar trei minute a durat până când flăcările au înghiţit un întreg sector al tribunei. Arbitrul a oprit jocul dar deja părţi din acoperiş dar şi majoritatea gradenelor erau mistuite de flăcări.
Fanii au asaltat porţile de acces, iar poliţia şi chiar unii dintre jucători au ajutat la evacuare. Bilanţul a fost însă tragic: 56 de morţi  şi aproape 300 de răniţi. Cauza incendiului gigant a fost doar o banală ţigară.Solidaritatea din lumea sportului a intrat în acţiune la doar o zi de la dezastru. Sute de acţiuni caritabile şi de strângeri de fonduri au fost organizate peste tot în Anglia. Două luni mai târziu, pe stadionul lui Leeds a fost reeditată finala CM 1966 dintre Anglia şi RFG, cu toate vedetele la start . Fondurile strâse au fost donate pentru reconstrucţia stadionului celor din Bradford.

     Un alt exemplu concludent ar fi dezastrul de la Heysel, locul dezastrului şi al suferinţei. Mult asteptata finala din 1985, a fost precedata de niste evenimente sangeroase si jalnice: 39 de fani ai lui Juventus au murit pe stadionul Heysel din Bruxelles, ca urmare a unei invazii de englezi, incarcata de huliganism.Speriati, fanii lui Juventus au fugit, iar multi dintre ei au ales sa sara gardul care delimita sectorul. O parte din ei au murit din cauza ca au fost zdrobiti in aglomeratia care s-a produs, altii deoarece gardul din ciment s-a daramat. 39 de morti si 600 de raniti a fost bilantul unui incident ce nu aduce cinste fotbalului englez. Ca şi urmare, echipele englezesti au fost suspendate 5 ani din cupele europene, 6 in cazul lui Liverpool.

      Un ultim exemplu al efectului de turmă asupra societăţii este dezastrul de la Hillborough, în cadrul căruia au murit 96 de oameni. Fanii celor două echipe au venit în număr mare iar organizatorii au luat o decizie fatală: i-au pus pe cei ai lui Nottingham în peluza Spion Kop End de 21.000 de locuri, în timp ce mult mai numeroşii suporteri ai cormoranilor s-au înghesuit în Leppings Lane End de doar 14.000 de locuri. În acea perioadă scaunele erau doar un vis frumos şi o realitate a lojelor.
Tragedia putea fi mirosită în aer. Peste 5.000 de oameni încercau să intre pe o singură poartă. Cu 10 minute înainte de startul meciurilor lucrurile au degenerat. Cei de afară auzeau uralele de dinăuntru şi forţau şi mai abitir accesul. Încă o decizie greşită a oficialilor: au refuzat amânarea cu un sfert de oră a meciului iar rezultatul a fost un imens şi înfiorător sandwich uman. Corpuri presate de forţa mulţimilor în spaţiu îngust, strigăte, urlete. Iniţial, poliţia nu a luat în serios ceea ce se întâmpla însă realitatea macabră şi-a arătat repede faţa. După doar 6 minute, meciul a fost oprit iar ambulanţele au început să curgă fluviu spre stadion. Principalul motiv al tragediei a fost lipsa de control pe care poliţia era obligată să îl exercite la faţa locului.Tragedia a întristat întreaga lume fotbalistică dar, paradoxal, a însemnat un pas înainte în ceea ce priveşte siguranţa pe stadioane. Raportul Taylor a schimbat din temelii modul în care noile arene sunt construite iar cele vechi renovate. Principala prevedere: adio gradene, bun venit scaune individuale pentru fiecare spectator în parte.

    
     După cum putem vedea, toate aceste tragedii au un punct comun: efectul de turmă. Oamenii îşi ignoră propriile sisteme de valori şi se ghidează după normele grupului, ceea ce duce la dezastre. Din fericire, mass-media a dezvăluit cauzele şi erorile care au condus la aceste evenimente nefericite. Se poate observa aici efectul pozitiv al mass-mediei asupra oamenilor, efect care a scos în evidenţă, în cele din urmă, persoanele culpabile ale acestor tragedii.
     În final, se poate evidenţia clar efectul negativ al efectului de turmă. Nimic din ceea ce include acest efect nu conduce la ceva constructiv şi creativ, de aceea eu consider că trebuie să eliminăm partea primitivă din noi şi să punem mai mult accent pe abilitatea noatră de a raţionaliza şi realiza lucrurile .
     





Rolul jurnalistului în comunitate

            Jurnalismul reprezintă activitatea de a strânge, a analiza, a verifica şi a prezenta informaţii referitoare la evenimentele curente, incluzând tendinţe, rezultate şi persoane. Cei ce practică această activitate se numesc jurnalişti.

 

        Profesia de jurnalist reprezintă o sumă a proiecțiilor comune asupra domeniului , a cunoștințelor fundamentale din teoria mass-media și din domeniile conexe (sociologie, drept, istorie, politologie, economie).    

        Profesia de jurnalist este legată și de calitățile unui bun comunicator, calități ce pot fi native sau educate. Jurnalistul are nevoie de acestea deoarece el este predicatorul cu cea mai mare audiență.

          Calitățile unui bun jurnalist sunt : 

• dragostea de adevăr - el trebuie să prezinte informațiile oamenilor exact așa cum sunt ele, nu în funcție de conveniențele sale.
• dragostea de Dumnezeu - dacă nu iubește pe Dumnezeu, nu poate iubi și rosti nici adevărul. 
• dragostea de oameni - el are datoria să-i apere pe oameni de minciuni și de nelegiuiri.
• spirit de luptă - apărarea și proclamarea adevărului este cea mai grea luptă care se dă între jurnalist și dorința de înavuțire.
• perseverență - proclamarea constantă a adevărului.
• pasiune - dragostea de noutate.
• disciplină - folosirea corectă a timpului și spațiului.   

        Cu toate că în țara noastră valurile de disponibilizări din domeniu și scăderile salariale au curs îi ultimii doi ani, tinerii nu se lasă descurajați, jurnalismul și științele comunicării fiind unul dintre cele mai căutate domenii la facultăți.


        După părerea mea, cariera de jurnalist este una deosebită și extrem de interesantă, deși această meserie implică multă muncă, perseverență, disciplină și nu în ultimul rând pasiune. De aceea aș dori să-mi aleg această meserie, în special în cadrul presei scrise, deoarece consider că am calitățile native necesare acestei activități, știind de asemenea să scot esențialul și să-l prelucrez în funcție de caz.

        Dacă ar fi să mă gândesc unde aș putea realiza o bună practică, cred că răspunsul meu ar fi la'' Facultatea de Litere'' din Iași, la secția jurnalism. Apoi, dacă o să am succes, mi-aș dori să fac parte din echipa din spatele unui ziar sau a unei reviste de cultură, cel mai probabil în țară.


      Deși sunt conștientă că această meserie implică muncă și pregătire, faptul că voi deține cunoștințe atestate în limba engleză va fi un punct în plus pentru mine.
        În concluzie, pentru lucrurile pe care le dorim facem orice, de aceea, așa voi proceda și eu. Voi lupta pentru visul meu pentru ca în final să reușesc să-mi formez o carieră de jurnalist de excepție.
                   

  

 Jurnalismul mă reprezintă!!!